Unde este coasta coronariană a penisului

Capilarele formează reŃele din care vor rezulta vasele limfatice reprezentate de: - ductul limfatic drept care colecteză limfa din jumătatea dreaptă a capului si gâtului; jumătatea dreaptă a toracelui si membrul superior drept - canalul toracic începe printr-o dilataŃie numită Cisterna Chili Pecquet care drenează limfa de la: - membrele superioare - jumătatea stângă cap si gât - membrul superior stâng La nivelul coloanei vertebrale cervicale, descrie o cârjă sau crosă si se varsă la locul de unire dintre vena jugulară internă stângă cu vena subclaviculară stângă.

Costul chirurgiei coronariene în India

Cavitatea abdominala. Sistemul digestiv Este o cavitate viscerala, de forma ovoidala, cu axul mare orientat vertical. Depaseste la ambele extremitati limitele superficiale ale abdomenului. Cavitatea abdominala este captusita de peritoneul parietal, care reprezinta planul profund al regiunilor parietale. Intre acesta si planurile musculare ale peretilor se gaseste spatiul extraperitoneal, ocupat de fascia extraperitoneala, ce face parte integranta din regiunile parietale.

La nivelul peretelui posterior al cavitatii abdominale unde apatiul extraperitoneal retroperitoneal are o adancime mai mare decat la nivelul celorlalti pereti sunt dispuse cateva organe, care, nefiind invelite de peritoneu, se numesc organe retroperitoneale.

In spatiul retroperitoneal al cavitatii abdominale sunt situate: duodenul si pancreasul, segmentele asendent si descendent ale colonului, rinichii si ureterele, glandele suprarenale, vasele sangvine mari, nodui limfatice si nervi.

In cavitatea abdominala se gasesc insa si viscere asezate la distanta de peretii excavatiei.

In dreptul lor peritoneul parietal se desprinde de pe pereti pentru a forma peritoneul visceral, care le inveleste. Intre pereti si organele respective se formeaza astfel mezouri sau ligamente peritoneale. Intre cele 2 lame — parietala si viscerala a peritoneului se delimiteaza cavitatea peritoneala, care comunica cu exteriorul numai la femeie, prin intermediul tractului genital. Organele invelite de peritoneul visceral se numesc organe intraperitoneale.

Notiuni introductive. Este format din toate organele care participă la funcŃia de digestie si absorbŃie a alimentelor. Se compune din: 1.

LaurusMedical Deva

Tubul digestiv sau tractul digestiv care comunică cu mediul exterior si începe cu cavitatea bucală apoi celelalte segmente străbat cavitatea toracică, cavitatea abdominală si bazinul. Componentele tubului digestiv sunt: cavitatea bucală, faringele-orofaringele, esofagul, stomacul, intestinul subŃire,intestinul gros.

Anexele tubului digestiv sunt reprezentate de glandele satelite tubului digestiv, cu rol de secreŃie a sucurilor digestive, care prin conŃinutul enzimatic participă la procesele de digestie glande salivare, ficat, pancreas. Cavitatea bucală Se găseste în partea inferioară a feŃei, sub fosele nazale, înaintea faringelui.

Este împărŃită prin intermediul arcadelor dentare în: vestibulul bucal si unde este coasta coronariană a penisului bucală propriu-zisă.

Are un perete exterior musculo-cutanat si unul interior-osos reprezentat de arcadele dentare fixate pe mandicbulă si maxilarul superior. La locul de întâlnire al celor doi pereŃi se formează sanŃurile gingivolabiale - superior si inferior.

În vestibulul bucal unde este coasta coronariană a penisului deschide canalul Stenon al glandei parotide. Limba este un organ musculo-membranos, este organ al gustului la nivelul căreia se găsesc receptorii analizatorului gustativ. Prezintă: - o rădăcină, situată spre faringe, prin care se fixează de mandibulă si osul hioid; corpul limbii, separat de rădăcină prin sanŃul terminal sub forma literei V.

În structura corpului intră un schelet osteo-fibros, un Ńesut muscular cu muschi extrinseci, muschi intrinseci si mucoasa linguală. Mucoasa linguală prezintă glande, papile si foliculi limfatici. Papilele sunt proeminenŃe, în care se găsesc mugurii gustativi. Se descriu următoarele grupe de papile: - valate - 7 - 12 în vălul lingual; - fungiforme - pe faŃa dorsală a limbii; - filiforme - pe faŃa dorsală a limbii; - foliate - cu cei mai mulŃi muguri gustativi.

Glandele linguale sunt de tip seros si mucos. Cavitatea bucală este căptusită de mucoasa bucală cu epiteliu de tip pavimentos stratificat necheratinzat.

În ceea ce priveste numărul : există două dentiŃii. Sunt implantaŃi vertical, direcŃie de la care pot exista deviaŃii-înclinaŃii. Înclinarea accentuată spre anterior dă nastere prognatismului alveolodentar. Fixarea dinŃilor în alveolele dentare se face cu ajutorul ligamentelor alveolo-dentare, între dinte si alveoliă fiind o adevărată articulaŃie de tipul sinartroze.

Aparatul excretor al glandei este reprezentat de canale intralobulare, inerlobulare, care se deschid în canalul excretor Stenon.

Aparatul excretor al glandei este format din canale intralobulare, interlobulare care se deshid în canalul principal al glandei, canalul Warthon. La acestea se adaugă canalele extraglandulare, cabalul Bartholin si canalul Walther.

Reprezinta a doua porŃiune a tubului digestiv si este un conduct musculomembranos, la nivelul căruia se intersectează calea respiratorie cu cea digestivă. Se continuă cu laringele si porŃiunea superioară a esofagului. Comunică cu urechea medie prin trompa Eustachio. Are forma unei pâlnii musculo-membranoase, situată anterior de coloana vertebrală cervicală.

Diviziunea faringelui cuprinde trei porŃiuni:porŃiunea care comunică cu fosele nazale se numeste nazofaringe; porŃiunea care comunică cu cavitatea bucală, se numeste orofaringe; porŃiunea care se continuă cu laringele, se numeste laringofaringe.

Pentru sistemul respirator prezintă unde este coasta coronariană a penisului. Laringo-faringele este segmental de tranziŃie spre laringe, ce corespunde ConfiguraŃia externă Se împarte în exofaringe suprafaŃa externa si endofaringe suprafata interna. SuprafaŃa externă exofaringele are raporturi cu elemente anatomice importante, artera carotidă primitivă, vena jugulară internă, lobii glandei tiroide, nervul cranian X în treimea superioară a faringelui. În treimea medie faringele are raporturi cu arterele carotide externă sI internă, dar sI cu lanŃul ganglionilor limfatici jugulari.

Treimea superioară a faringelui este separateă de ramurile posterioare ale maxilarului inferior printr-un spaŃiu maxilo-faringian. ConfiguraŃia creșterea penisului oriental.

Endofaringele are trei porŃiuni: a nazofaringele sau rinofaringe cuprins între baza craniului si vălul palatin. Comunică anterior cu fosele nazale. Pe pereŃii laterali ai nazofaringelui se găsesc orificiile tubei auditive. La acest nivel pe pereŃii laterali se găsesc foliculi limfatici care alcătuiesc inelul limfatic - Waldeyer. In structura faringelui se intalnesc 4 straturi: a. Muschii constrictori ai faringelui îsI au originea pe osul hiod, iar inserŃiile pe aponevrozele faringelui.

Muschii ridicători au originea pe procesul stiloid al osului temporal, iar inserŃiile pe aponevrozele faringelui. Astfel la nivelul nazofaringelui - mucoasa este asemănătoare mucoasei nazale, iar la nivelul esofaringelui asemănătoare cu mucoasa bucală. În mucoasa faringelui se găsesc: - tonsila amigdala faringiană alcătuită din folicului limfatici, situaŃi posterior de fosele nazale, pe suprafaŃa cărora există numeroase depresiuni - cripte tonsilare - inelul limfatic Waldeyer amigdala faringiană alcătuită din sase foliculi dispusi spre vestibulul faringian, tuba auditivă, palat, limbă.

Esofagul Este un conduct musculo-membranos, cu traiect longitudinal, care transmite alimentele dinspre faringe spre stomac. Reprezinta segmental tubului digestiv unde are loc timpul esofagian al deglutiŃiei.

Investigatii

ConfiguraŃia externă. Esogagul străbate regiunea gâtuluitoracelui, diafragma având patru porŃiuni: cervicală, toracică, diafragmatică, abdominală. Este o structură flexibilă si prezintă multiple inflexiuni în sens longitudinal si transversal. Dacă privim esofagul în plan frontal anatomic vorbim despre două curburi: o curbură superioară, cu concavitatea îndreptată spre dreapta si o curbură inferioară, cu concavitatea îndreptată spre stânga.

Esofagul are ca mijloace de susŃinere: superior - faringele, numeroase repliuri peritoneale, în regiunea abdominală, si Ńesut conjunctiv organizat sub formă de fascii. Ca si faringele, anatomic se consideră că esofagul are două suprafeŃe: una externă si una internă.

În porŃiunea cervicală: vine în raport cu glanda tiroidă, mănunchiul vasculonervos al gâtului, coloana cervicală, de care este separat prin muschii prevertebrali. În porŃiunea toracală: vine în raport cu traheea la locul de bifurcare a acesteia în cele două bronhii principale, având astfel un segment suprabronhic si un segment subbronhic. Posterior, la acest nivel, esofagul vine în raport cu coloana vertebrală toracală. In porŃiunea diafragmatică - esofagul străbate diafragma prin hiatul esofagian.

Costul angiogramei coronariene în India

In porŃiunea abdominală - este usor dilatat, vine în raport cu ficatul, aorta abdominală, fornixul stomacului. Configuratia interna.

In structura esofagului intra 4 tunici: - tunica musculară - fibre longitudinale, circulare - submucoasă - foarte laxă asigură mobilitatea mucoasei. În peretele esofagian se găsesc glande esofagiene, si glande cardiale. Reprezinta segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv cu formă si dimensiuni variabile de la individ la individ, impuse de vârstă, tip constituŃional si perioadă funcŃională.

Este locul în care alimentele suferă modificări importante, din punct de vedere biologic, rezultand chimul gastric. Stomacul se găseste în cavitatea abdominală, sub diafragm, în epigastru.

Desi prezintă numeroase mijloace de fixare repliuri peritoneale, esofagul, duodenul are totusi o mobilitate ridicată, fiind unul din viscerele abdominale asigurați o erecție mai mobile. Forma reală a stomacului este cea a literei J cu o porŃiune verticală si una orizontală.

Limitele de separaŃie cu esofagul si cu duodenul sunt: unde este coasta coronariană a penisului cardia si respectiv orificiul piloric. ConfiguraŃia exterioară. Stomacul are două feŃe, două curburi, două extremităŃi.

Cancer penis

Curbura mică, continuă marginea esofaguluisi are două porŃiuni una verticală, una orizontală usor ascendentă. Se continuă cu antrul piloric. Curbura mare formează cu marginea esofagului un unghi, numit incizura cardică unghiul His. In porŃiunea superioară se află sub cupola Nu pot menține o erecție mult timp, iar în porŃiunea inferioară vine în raport cu unghiul colic stâng.

Extremitatea superioară esofagiană-cardiacorespunde vertebrei toracale 7, posterior, si cartilajului costal 7, anterior.